Protestele masive care se extind în state precum Franța, Spania, Italia și Belgia reflectă o criză profundă pe continentul european, conform analizei lui Alexandru Lăzescu. Cetățenii din marile orașe europene își exprimă nemulțumirea prin manifestări stradale, fiind motivate de scăderea nivelului de trai și de corupția de la nivel înalt. Această agitație socială este strâns legată de deciziile politice luate la nivelul structurilor UE, în centrele de decizie de la Bruxelles și Strasbourg.
Alexandru Lăzescu susține că politicile Bruxellesului, precum Green Deal, suprareglementările și un cadru birocratic stufos au afectat competitivitatea mediului de afaceri. Europa și-a pierdut avantajul de know-how prin externalizarea producției către China, Vietnam sau Malaezia, ceea ce a creat probleme geoeconomice și geopolitice critice. Un exemplu relevant este decizia companiei Audi de a muta afaceri în SUA și de a închide patru fabrici din Germania, proces care va genera aproximativ 100.000 de șomeri.
Factorul energetic reprezintă un motor principal al relocării industriei, deoarece în SUA energia este de trei-patru ori mai ieftină decât în Germania. În același timp, bugetele naționale ale statelor occidentale se confruntă cu o criză financiară severă, limitând capacitatea de reacție în fața marilor puteri globale. Politicienii au ales să ofere beneficii sociale bazate pe împrumuturi pentru a câștiga voturile, însă această strategie a dus la creșterea datoriei externe, așa cum se observă în cazul Franței.
Situația financiară a Franței este alarmantă, datoria externă totală depășind pragul de 3,6 trilioane, în condiții de dobânzi ridicate cauzate de inflație. Interesele de apărare sunt afectate, deoarece Franța plătește acum mai mult pe dobânzi decât pe întregul său buget de apărare. La acest tablou se adaugă o demografie fragilă, cu un spor natural scăzut, situat între 1,3 și 1,4 în medie, ceea ce fragilizează modelul statului social european.
Pe plan politic, mișcările de protest sunt alimentate de grupări transnaționale, precum ANTIFA, dar și de mișcări islamice sau de figuri precum Melenchon de la La France Insoumise. Există o nemulțumire și din partea dreptei, reprezentată de Marine Le Pen, care este de dreapta pe plan socio-cultural, dar de stânga pe plan economic. Această fragmentare socială apare într-un context de confruntare geopolitică masivă cu Rusia, China, Iran și Coreea de Nord.
Instabilitatea socială din Europa se înscrie într-un peisaj geopolitic global tensionat, unde marile puteri își recalibrează influențele. În timp ce Occidentul pare nepregătit pentru aceste schimbări, dinamica dintre statele europene și actorii externi precum Turcia sau India rămâne extrem de complexă. Această perioadă de tranziție pune sub semnul întrebării stabilitatea politică pe care modelele sociale europene au construit-o de-a lungul deceniilor trecute.
