O evaluare realizată de Bruegel avertizează că inițiativa franco-germană privind viitorul industriei auto europene riscă să compromită obiectivele climatice ale Uniunii Europene. Această poziție comună, prezentată de Franța și Germania la 16 octombrie, susține relaxarea țintei privind reducerea emisiilor de CO₂ de la anul 2035 și promovează preferințele pentru produsele fabricate în UE. Analiza indică faptul că această abordare combină presiunea Germaniei pentru relaxarea normelor de emisii cu susținerea Franței pentru o politică industrială protecționistă.
Primul risc major identificat de Bruegel vizează îndepărtarea Uniunii Europene de obiectivele sale climatice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. UE urmărește o scădere de 90% până în 2040 față de nivelul din 1990, însă propunerea actuală ar putea îngreuna acest proces. Modificările sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și amânarea unui sistem separat pentru clădiri și transport rutier sunt elemente care ar putea afecta direct atingerea acestui obiectiv strategic.
În ceea ce privește competitivitatea, analiza susține că protecția comercială temporară nu poate înlocui necesitatea restructurării companiilor și investițiile în tehnologii noi. Relaxarea obiectivelor de emisii ar putea prelungi dificultățile producătorilor europeni care au investit masiv în motoare cu combustie internă, inclusiv diesel. În timp ce producătorii europeni rămân legați de tehnologii vechi, concurenții internaționali continuă să își consolideze avantajul competitiv în domeniul vehiculelor electrice, creând o capcană de competitivitate.
Extinderea conceptului de „Fabricat în UE” la subvenții și achiziții publice ar putea genera tensiuni comerciale semnificative. Această politică ar putea intra în conflict cu angajamentele de liber schimb ale blocului și ar afecta credibilitatea UE ca susținător al comerțului bazat pe reguli. Parteneri precum Japonia, Coreea de Sud, Turcia, Maroc și Regatul Unit riscă să fie dezavantajați, deși au dezvoltat lanțuri de producție integrate și relații industriale strânse cu industria europeană.
În loc de protecționism, Bruegel propune un model bazat pe parteneriate și reciprocitate, sub conceptul de „Fabricat împreună cu UE”. Autorii sugerează ca Comisia Europeană să negocieze condiții de acces reciproc la piețele de achiziții publice și la schemele de sprijin pentru vehicule electrice. O astfel de strategie ar putea fi aplicată și în alte sectoare, cum ar fi cel siderurgic, oferind partenerilor acces la piețele de oțel cu emisii reduse în schimbul investițiilor în decarbonizare.
Contextul actual al politicii industriale europene este marcat de o încercare de echilibrare între protejarea producției interne și respectarea angajamentelor de mediu. Uniunea Europeană gestionează un cadru complex de reglementări, unde deciziile privind taxarea sau subvențiile pot genera dezbateri interne între statele membre. În acest climat, orice schimbare a regimului de emisii sau a accesului la piață influențează direct capacitatea de investiție a marilor industrii din blocul comunitar.
