Creșterea bugetelor militare europene nu va conduce automat la o livrare mai rapidă a echipamentelor de apărare fără o schimbare fundamentală a modului de achiziție. Într-o analiză publicată de Bruegel la 22 octombrie, economistul Gene Frieda avertizează că guvernele trebuie să implementeze comenzi comune și să permită concurența între furnizorii din țările participante. În prezent, comenzile naționale mici și neregulate reduc avantajele economice ale producției la scară mare și descurajează investițiile în capacități suplimentare.
Gene Frieda propune ca Mecanismul Multilateral de Apărare, cunoscut sub abrevierea MDM, să fie o instituție creată prin tratat, deschisă atât statelor UE, cât și celor din afara Uniunii. Acest mecanism ar trebui să finanțeze proiecte care oferă avantaje concrete față de achizițiile naționale, precum volume mai mari, standardizare sau angajamente de cumpărare pe termen lung. Autorul recomandă ca guvernele să stabilească nevoile militare și componentele compatibile înainte de a alege furnizorii, permițând astfel competiția reală.
Un obstacol major identificat în analiză este practica „juste retour”, prin care producția este împărțită între țări proporțional cu contribuția financiară. Gene Frieda recomandă limitarea strictă a acestei practici pentru muniție și componente standardizate, lăsând loc pentru distribuție industrială doar la sistemele modulare. Pentru echipamentele sensibile, precum submarinele, ar fi necesare reguli adaptate, însă participarea la finanțare ar trebui să ofere acces la competiție, fără a garanta cote fixe de contracte fiecărei țări.
În paralel, România susține proiectul Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență, denumit DSRB, coordonat de Canada, cu obiectivul de a deveni operațional în 2027. Marea Britanie, Țările de Jos, Finlanda și Polonia urmăresc înființarea mecanismului MDM până în 2027, cu o contribuție britanică inițială de 400 de milioane de lire. Economistul propune, dacă există acord politic, reunirea funcțiilor MDM și DSRB într-o singură instituție, cu componente separate pentru achiziții și finanțarea industriei.
Analiza subliniază că accesul companiilor românești la contracte nu este garantat doar prin susținerea acestor inițiative, ci depinde de regulile specifice ale fiecărui program. Propunerea de dezvoltare a MDM ar putea utiliza planificarea NATO și organisme precum Agenția NATO pentru Sprijin și Achiziții sau OCCAR, fără a crea o administrație paralelă. Comercilele și stocurile comune ar trebui rezervate strict bunurilor standardizate și interschimbabile, evitând acumularea de sisteme tehnologice care se învecheșesc rapid, precum anumite drone.
Contextul actual al securității europene este marcat de diverse instrumente financiare deja adoptate, precum SAFE, care oferă până la 150 de miliarde de euro în împrumuturi rambursabile statelor UE. Un alt instrument este programul european EDIP, care dispune de 1,5 miliarde de euro în granturi pentru perioada 2025–2027, inclusiv 300 de milioane de euro pentru industria de apărare a Ucrainei. Acestea reprezintă cadre de finanțare distincte de noile propuneri de mecanisme multilaterale.
